Ce ne spun procesele franceze de accesibilitate retail despre aplicarea în UE

În iulie 2025 asociațiile franceze ApiDV și Droit Pluriel au notificat formal patru mari lanțuri de retail pentru comerț electronic inaccesibil, apoi le-au acționat în instanță. Reproșul: site-uri și aplicații care nu funcționează cu cititoarele de ecran, strică navigarea de la tastatură și exclud clienții nevăzători de la servicii precum ridicarea comenzii din magazin. La 4 iunie 2026 tribunal judiciaire din Caen a decis împotriva Carrefour. În procedura de référé — o procedură sumară, rapidă și fără examinarea completă a fondului — instanța a obligat Carrefour France să facă carrefour.fr și aplicația mobilă pe deplin accesibile în șase luni și a stabilit o astreinte de 500 € pentru fiecare zi de întârziere. Carrefour a susținut că îndeplinea deja 71 % dintre criteriile de accesibilitate. Instanța a respins argumentul direct: un serviciu de comerț electronic nu poate fi puțin accesibil, trebuie să fie accesibil. Accesibilitatea este o obligație de rezultat. Temeiul juridic cântărește mai mult decât cifrele. Instanța a decis în temeiul articolului L.412-13 din Codul consumului francez — dispoziția care transpune în dreptul francez Directiva (UE) 2019/882, Actul european privind accesibilitatea. Franța a înscris-o în Codul consumului în 2023, cu obligația de conformare de la 28 iunie 2025, așa că acțiunile au venit la un an după termen, nu în prima zi. Este EAA aplicat de o instanță națională unui comerciant online privat, nu o dezbatere despre ce ar putea însemna EAA cândva. Trebuie să fim preciși cu privire la ce s-a întâmplat și ce nu. Carrefour nu a fost amendat. Astreinte privește înainte: începe să curgă doar dacă termenul de șase luni trece fără conformare, deci sancționează inacțiunea viitoare, nu conduita trecută. La iulie 2026, nicio companie din UE nu a fost amendată în temeiul unei legi care transpune EAA. Nici nu este ultimul cuvânt — o ordonanță de référé este o măsură provizorie, nu o hotărâre definitivă pe fond, iar Carrefour a declarat că analizează decizia și își rezervă dreptul de a face apel. Ce există astăzi este o obligație cu termen și un contor care merge — pentru o firmă care își planifică foaia de parcurs, oricum semnalul mai util. Un al doilea caz a mers invers și merită înțeles de ce nu restrânge EAA. La 5 mai 2026 tribunal judiciaire din Lille a respins cererea acelorași asociații împotriva Auchan E-Commerce France. Instanța nu a constatat că site-ul ar fi accesibil — Auchan nu a contestat că nu este. A reținut că obligația nu se aplică acelei filiale, citind articolul L.412-13 ca păstrând pragul de cifră de afaceri de 250 mil. € din articolele 47–48 din legea franceză a dizabilității din 11 februarie 2005; cifra de afaceri a Auchan E-Commerce era de circa 144 mil. €. Această interpretare este de fond, este contestată și se află acum la Curtea de Apel din Douai. Nu citiți decizia de la Lille ca pe un prag de scutire din EAA. Excepția proprie a EAA este mult mai îngustă: microîntreprinderi, adică sub 10 angajați ȘI sub 2 mil. € cifră de afaceri anuală, și nici atunci decât pentru serviciile lor — produsele acoperite de EAA trebuie să fie conforme indiferent de mărimea firmei. Cifra de 250 mil. € provine dintr-o lege franceză mai veche și dintr-o interpretare de primă instanță a raportului dintre cele două norme. Instanța din Caen, pe același articol, a ajuns la concluzia opusă. „Sub 250 mil. €“ nu înseamnă scutire nicăieri în UE. Pentru un magazin online concluzia practică nu se schimbă cu niciuna dintre hotărâri. În Franța, aplicarea legii este acum judiciară și rapidă: procedură de référé, termen de șase luni, contor zilnic. Conformitatea parțială nu este o apărare — 71 % nu a fost de ajuns. O scanare de bază durează minute și îți arată unde te afli cu adevărat; remedierea problemelor critice durează săptămâni. Începe înainte ca o instanță sau o organizație de apărare a drepturilor să îți fixeze termenul.